• Főoldal
• Știri
• Despre localitate
• Istorie, economie
• Primărie
• Consiul local
• Investiții
• Extrase din declaraţii de căsătorie
• Galerie foto
• Turism
• Educație, cultură
• Religie
• Organizații civile
• Evenimente
• Sănătate
• Forum
• Evenimente trecute
• Hartă

Vremea actuala

Valutaárfolyam

Aşezări omeneşti în comuna Lunca de Jos s-au format în Valea-Trotuşului şi în văile afluenţilor acestuia. Pe malul drept al Trotuşului sînt : Valea Boroş , Valea Capelei , Nagypatak ; pe malul stăng : Valea Întunecoasă , Valea lui Antalok şi Valea Rece.

Valea Ghimeşului în care se află şi comuna noastră , este bogată în locuri pitoreşti . Cu peste o sută de ani în urmă Orbán Balázs a scris următoarele rînduri despre frumuseţea acestor locuri : ,, Păcătuieşte împotriva lui însuşi acela , care umblînd în Ciuc , ar neglija vizitarea acestui peisaj montan admirabil ,,
Oamenii s-au aşezat relativ tîrziu în Valea Ghimeşului .

Cu 300 de ani în urmă , acest teritoriu nu era locuit . Cetatea Ghimeşului este amintită prima dată în 1677 . Pînă în anul 1853 toate aşezăriile alcătuiau o singură comună , iar în acel an Lunca de Jos şi Lunca de Sus s-au separat de Ghimeş- Făget . Conform tradiţiei prima dată a venit şi s-a aşezat aici familia Tankó . După scurt timp au urmat şi alţii . Fiind mai izolaţi , ei au trăit o viaţă mai liberă şi mai independentă.

Acest mod de trai adună aici păturile sărace ale populaţiei din Ciuc . Tăiau pădurile de pe luncile pâraielor şi transformau în terenuri agricole.

În afara de Ciuc au mai sosit în aceste locuri oamenii de pe meleagurile Făgăraşului şi ale Moldovei . Pînă-n 1848 şi din Lunca de Jos locuitorii au fost iobagi şi jeleri , plătind diferite taxe faţă de nobili . Unii dintre tineri au luat parte la luptele revoluţionare din 1848 – 1849 . Dependenţa feudală a luat sfîrşit , dar ghimeşenii nu dispuneau de pămînt . Pămînturile de aici formau proprietatea unor comune din zona Ciucului : Mihăileni , Frumoasa , Nicoleşti , Bîrzava , Mădăraş .

Ceangăii plăteau arendă pentru folosirea terenurilor . Cu timpul au fost răscumpărate multe din loturile folosite de ei . Solul ghimeşean este prea puţin roditor , puţinele roade necesitau multă muncă . Aceste eforturi şi greutăţile răscumpărării terenurilor îngreuiau viaţa ceangăilor şi duceau la conflicte permanente şi uneori la incidente cu posesorii pămînturilor din Lunca de Jos .

Principala ocupaţie era creşterea animalelor : oi , vite cornuţe , cai , capre . Este caracteristic în acest mod de gospodărie creşterea animalelor în ,, două sălaşuri ,, adică ţăranii iarna îşi adăpostesc animalele domestice în gospodăria din sat , iar primăvara şi toamna ele sînt păscute pe păşunile din munţi .

La sfîrşitul secolului trecut şi mai ales după construirea căii ferate , au luat fiinţă fabrici de cherestea . Exploatarea pădurilor cunoaşte o dezvoltare importantă , dar nu s-a înbunătăţit viaţa oamenilor . De exemplu în 1900 , circa 70 % a copiilor de vîrstă şcolară nu a putut frecventa cursurile . Reforma agrară din anul 1921 a marcat un pas pozitiv spre o mai justă împărţire a pămînturilor , dar orînduirea burgheză nu a rezolvat problemele principale din viaţa locuitorilor comunei Lunca de Jos .